Domnul sit inter me et te! O urare... mai mult decât o urare, o rugăciune... aşa se ruga părintele Valdimir Ghika la începutul meditației despre „Ora sfântă – pentru Joia Mare”. Acest fapt reflectă un gand pe care mi l-am însuşit, poate pentru că spune în cuvinte ceea ce voiam să trăiesc în ministerul meu pastoral. Conștiința preotului de totală dependență de Domnul atunci când lucrează în Via Domnului o consider esenţială pentru stabilitatea în adevăr. „Când cineva vorbește despre Dumnezeu cu semenii săi, în fapt mediul în care se înțeleg este Dumnezeu însușii”, spunea Monseniorul Ghika. Interlocutorii acestuia au fost ajutați să intre în acest mediu și au și rămas în acest mediu. Noi păstorii suntem chemaţi ca şi Vladimir Ghika să invităm, să ajutăm, să conducem spre comuniunea cu Dumnezeu. Prin aceste pagini urmăresc să împărtăşesc idei ca aceasta. Trăiri şi conştiinţe de păstări care ne pot lumina si încuraja în ceea ce facem. „Nimic din ceea ce voi încerca, cu grația lui Dumnezeu, să scot pentru voi din sufletul meu, nu va ajunge la sufletul vostru, dacă nu s-a născut din mine în Dumnezeu, luat în Dumnezeu pentru voi, dus de El în voi și în voi primit pentru El.” Încredinţez Domnului acest proiect dedicat confraţilor mei pentru ca cei încredinţaţi grijii noastre să aibă în noi adevărate călăuze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu